Dragostea pentru cei adormiți se arată prin grija de a-i pomeni în rugăciunile noastre, și mai ales la Sfânta Liturghie, de a săvârși soroacele de pomenire rânduite de Sfânta Biserică, dar și prin grija pentru mormintele și cimitirele unde odihnesc, așteptând Învierea cea de obște. În virtutea acestei mărturisiri ortodoxe și a faptului că anul 2021 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, credincioșii din Parohia „Înălțarea Domnului” Vlădeni împreună cu preotul paroh Constantin Claudiu Oniciuc au început demersurile pentru refacerea împrejmuirii cimitirului vechi. Lucrarea fost asumată în totalitate, în cele din urmă, de familia Stărică Radu și Violeta cu fii lor - Andrei, Alexandru și Alexandra, fiii duhovnicești ai parohiei Vlădeni și a durat două luni.
Astfel, în această zi, după Sfânta Liturghie, părintele protopop Petru Fercal, alături de părintele paroh și de un ales sobor de preoți, a săvârșit slujba de sfințire a celor două icoane, a binecuvântat cu aghiasmă cimitirul și a făcut parastasul pentru familia ctitorilor Radu și Violeta Stărică.
După acest moment, părintele protopop, domnul primar al Comunei Vlădeni, ing. Voicu Murariu, domnul executor judecătoresc Radu Stărică și preotul paroh, au rostit cuvinte potrivite momentului. După slujba de sfințire, doamna profesor Onica Daniela Podariu, directoarea Școlii Gimnaziale Vlădeni împreună cu grupul „Mugurașii” au interpretat un frumos program de poezii și cântece patriotice.
Au participat credincioși din parohia Vlădeni, dar și din alte localități, întrucât duminica de după „Înălțarea Domnului” este, în mod tradițional, hramul cimitirului.
Scurt istoric
Satul Vlădeni se află în partea stângă a cursului superior al râului Siret. Prima locaţie a satului a fost pe malul Siretului la locul numit azi „Selişte” însă, nu se ştie din ce motive, în jurul anului 1716 localitatea este strămutată pe actuala vatră a satului .
Despre denumirea localităţii ştim că logofătul Isaia, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun primeşte un privilegiu asupra moşiei Vlădeni, de pe Siret unde fusese boier Oreş - fiul lui Vlad şi de la acesta din urmă se pare că a apărut numele Vlădeni .
În timpul Sfântului Voievod Stefan cel Mare moşia pe care se afla localitatea era în proprietatea Sfintei Mănăstiri Putna. În anul 1765 Alexandru Mavrocordat dăruieşte moşia Vlădeni boierului Iordache Balş. În actuala vatră a satului, până la anul 1906 a existat o bisericuţă de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” care a fost închisă în anul mai sus amintit de o comisie a Sfintei Mitropolii deoarece era în pericol iminent de a se darâma. În anul 1906, proaspăt hirotonit, preotul Ioan Gavriliu a luat iniţiativa ridicării unei biserici de zid de dimensiuni mai mari. Astfel, actuala biserică a parohiei Vlădeni s-a înălţat între anii 1906 – 1918 la momentul sfinţirii dândui-se hramul „Înălţarea Domnului”.
De-a lungul vremii parohia Vlădeni a fost slujită de preoţi vrednici cu dragoste de rugăciune, de popor şi de podoaba casei lui Dumnezeu. Astfel, din ceea ce se ştie cu exactitate amintim pe părintele Ioan Gavriliu care a păstorit între anii 1906 – 1940, ctitorul bisericii din Vlădeni, înmormântat în curtea bisericii alături de doamna preoteasă; părintele Vasile Lăzărescu care a păstorit parohia Vlădeni şi filia Huţani, la Huţani a ctitorit actuala biserică; părintele Gheorghe Grigoraş a păstorit între anii 1988 – 1992 în timpul căruia s-a pictat biserica şi s-a cumpărat casa parohială; părintele Dănuţ Afloarei a păstorit între anii 1992 – 2002 în timpul căruia s-a construit o anexă la casa parohială; părintele Gabriel Roman a păstorit între anii 2002 – 2009 în timpul căruia s-a construit casa socială; din august 2010 păstoreşte părintele Constantin Claudiu Oniciuc care a fost numit de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan prin transfer de la parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Cerviceşti.
